Cântarul nu spune tot

Ai început să îți organizezi mai bine mesele, faci mai multă mișcare și observi că hainele se așază diferit. Totuși, când urci pe cântar, numărul pare aproape neschimbat.

Înseamnă că nu ai făcut niciun progres? Nu neapărat.

Cântarul este un instrument util, dar arată un singur lucru: greutatea corporală totală. Nu ne spune ce parte din acea greutate provine din țesut adipos, masă musculară, apă sau din conținutul aflat temporar în tubul digestiv.

De aceea, progresul nu ar trebui judecat după o singură cifră. Greutatea are sens atunci când este privită în context, alături de alte informații despre corp, stil de viață și obiective.

Cântarul vede totalul, dar nu și povestea din spatele lui.

Ce măsoară, de fapt, cântarul?

Un cântar obișnuit măsoară greutatea corporală totală. Aceasta reflectă toate țesuturile corpului, apa corporală și inclusiv alimentele și lichidele aflate încă în aparatul digestiv.

Cântarul nu poate spune singur dacă o modificare de câteva sute de grame sau chiar mai mult provine din țesut adipos, apă, masă musculară ori conținut intestinal.

Același lucru este valabil și pentru indicele de masă corporală (IMC), calculat în funcție de greutate și înălțime. IMC-ul poate fi util ca instrument de screening, dar nu diferențiază masa grasă de masa musculară și osoasă și nu arată unde este distribuit țesutul adipos. CDC explică aceste limite ale IMC, motiv pentru care valoarea nu ar trebui interpretată izolat.

De ce se schimbă greutatea de la o zi la alta?

Greutatea corporală nu este un număr fix. Poate varia chiar și atunci când nu s-a produs o schimbare semnificativă a țesutului adipos.

Printre factorii care pot influența cifra de pe cântar se află:

• cantitatea de apă din organism;
• aportul de sare;
• cantitatea de carbohidrați consumată;
• mesele și lichidele consumate recent;
• tranzitul intestinal;
• transpirația și activitatea fizică;
• momentul zilei;
• ciclul menstrual;
• anumite tratamente sau afecțiuni.

O parte dintre carbohidrații pe care îi consumăm este stocată sub formă de glicogen, în special în mușchi și ficat. Glicogenul este asociat cu apa din țesuturi, astfel încât modificarea rezervelor sale poate contribui la schimbări temporare ale greutății corporale. Relația dintre glicogenul muscular și apa din mușchi a fost observată și în studii pe oameni.

Asta înseamnă că o creștere observată după o zi cu mese mai sărate sau mai bogate în carbohidrați nu indică automat acumulare de țesut adipos. La fel, o scădere rapidă pe cântar nu înseamnă neapărat că s-a pierdut aceeași cantitate de grăsime corporală.

De aceea, tendința observată în timp este mai relevantă decât o singură măsurătoare.

Dacă luni cântarul arată o anumită valoare și marți câteva sute de grame în plus, diferența poate avea multe explicații: ai mâncat mai târziu, ai consumat mai multă sare, ai băut mai multe lichide, nu ai avut încă scaun sau te-ai cântărit la o altă oră.

Poți progresa fără să vezi o scădere mare pe cântar?

Da, în anumite situații.

O persoană poate reduce din masa de țesut adipos și, în același timp, să își mențină sau să își dezvolte masa musculară. În această situație, schimbarea greutății totale poate fi mai mică decât s-ar aștepta.

Progresul poate apărea și în alte forme:

• circumferința taliei se reduce;
• hainele se așază diferit;
• forța sau rezistența fizică se îmbunătățesc;
• mesele devin mai regulate;
• episoadele de mâncat haotic se reduc;
• digestia devine mai confortabilă;
• nivelul de energie se îmbunătățește;
• anumite analize evoluează favorabil, atunci când sunt urmărite medical.

Totuși, există și o capcană frecventă: lipsa scăderii în greutate nu ar trebui explicată automat prin „am pus masă musculară”. Aceasta este doar una dintre posibilități. Interpretarea corectă depinde de alimentație, activitate, măsurători și obiectivul fiecărei persoane.

Ce este compoziția corporală?

Compoziția corporală descrie, într-un mod mai detaliat, din ce este alcătuit corpul. În loc să privim doar greutatea totală, putem estima diferite componente ale acesteia.

Printre parametrii care pot fi evaluați se numără:

• masa de țesut adipos – cantitatea estimată de țesut adipos din organism;
• masa fără grăsime – componentele corpului care nu fac parte din masa de țesut adipos;
• masa musculară scheletică – mușchii implicați în mișcare, postură și activitățile zilnice;
• apa corporală – apa distribuită în diferitele compartimente ale organismului.

Acest lucru explică de ce două persoane cu aceeași greutate și aceeași înălțime pot avea compoziții corporale diferite.

Ce este bioimpedanța și ce informații poate oferi?

Bioimpedanța electrică (BIA) este o metodă rapidă și neinvazivă folosită pentru estimarea compoziției corporale.

În timpul măsurării, prin corp trece un curent alternativ de intensitate foarte redusă. Aparatul măsoară opoziția pe care o întâmpină curentul la trecerea prin țesuturi și folosește aceste informații, împreună cu date precum înălțimea, greutatea, vârsta sau sexul, în funcție de dispozitiv, pentru a estima diferite componente ale corpului.

În funcție de aparatul utilizat, analiza prin bioimpedanță poate furniza estimări pentru parametri precum:

• masa de țesut adipos;
• procentul de grăsime corporală;
• masa fără grăsime;
• masa musculară;
• apa corporală.

Aceste informații pot completa ceea ce vedem pe un cântar obișnuit și pot fi utile pentru:

• stabilirea unui punct de plecare;
• alegerea unor obiective mai potrivite;
• monitorizarea evoluției în timp;
• observarea unor schimbări pe care greutatea totală nu le poate diferenția.

Rezultatele nu sunt însă un verdict asupra sănătății și nici o „notă” pentru corp. Ele trebuie interpretate împreună cu istoricul persoanei, obiectivele, alimentația, activitatea și, atunci când este cazul, datele medicale relevante.

Care sunt limitele bioimpedanței?

Bioimpedanța este utilă, dar nu este o măsurătoare perfectă.

Valorile obținute sunt estimări, iar rezultatele pot fi influențate de mai mulți factori, inclusiv:

• nivelul de hidratare;
• mesele și lichidele consumate anterior;
• activitatea fizică recentă;
• momentul zilei;
• temperatura pielii;
• condițiile în care este realizată evaluarea.

De aceea, dacă vrem să comparăm două măsurători, este preferabil ca acestea să fie realizate în condiții cât mai asemănătoare:

• aproximativ în același moment al zilei;
• într-o stare de hidratare comparabilă;
• fără efort fizic intens imediat înainte;
• în condiții alimentare asemănătoare;
• folosind, pe cât posibil, același aparat.

Standardizarea și interpretarea atentă sunt importante atunci când este utilizată această metodă; ESPEN a publicat ghiduri dedicate utilizării bioimpedanței în practica clinică.

O singură valoare oferă informații, dar evoluția măsurată în condiții similare este, de regulă, mai utilă decât comparația dintre două evaluări făcute în contexte foarte diferite.

Bioimpedanța nu stabilește singură un diagnostic și nu înlocuiește consultația medicală, analizele de laborator sau alte investigații atunci când acestea sunt necesare.

De asemenea, există situații în care analiza prin bioimpedanță poate să nu fie indicată. Acestea depind inclusiv de starea de sănătate a persoanei și de caracteristicile dispozitivului utilizat. Din acest motiv, eligibilitatea pentru măsurare trebuie verificată înainte de evaluare, conform recomandărilor aparatului folosit.

Cum urmărești progresul dincolo de cântar?

Nu există un singur indicator potrivit pentru toată lumea. În funcție de obiectiv, progresul poate fi urmărit printr-o combinație de informații precum:

• evoluția greutății în timp;
• circumferințele corporale;
• analiza compoziției corporale;
• modul în care se așază hainele;
• nivelul de energie;
• capacitatea de a face mișcare;
• regularitatea meselor;
• simptomele digestive;
• comportamentele alimentare;
• analizele medicale relevante.

Indicatorii trebuie aleși în funcție de persoană și de obiectivul urmărit.

Dacă alegi să te cântărești, încearcă să păstrezi condiții similare: același cântar, aproximativ aceeași oră, preferabil după folosirea toaletei și înainte de masă.

Nu este obligatoriu să te cântărești zilnic. Pentru unele persoane, frecvența mai mare ajută la înțelegerea fluctuațiilor. Pentru altele, cântărirea frecventă poate genera anxietate, vinovăție sau tendința de a verifica obsesiv cifra.

Un instrument este util atunci când informația pe care o oferă te ajută să iei decizii mai bune, nu atunci când ajunge să îți controleze starea de spirit.

Concluzie

Cântarul poate face parte din evaluarea progresului, dar nu spune singur ce s-a schimbat în corp și nici cât de bine evoluează obiceiurile unei persoane.

Uneori, progresul se vede în greutate. Alteori, se observă prin reducerea țesutului adipos, menținerea masei musculare, o talie mai mică, mai multă energie sau comportamente alimentare mai echilibrate.

Greutatea este o piesă din puzzle. Nu este întregul tablou.

Privește dincolo de numărul de pe cântar

În cabinet pot realiza analiza compoziției corporale prin bioimpedanță, ca parte a evaluării nutriționale.

Rezultatele pot oferi informații suplimentare față de greutatea corporală și sunt discutate în contextul obiectivelor și al situației fiecărei persoane, nu privite izolat.

Analiza este:

• inclusă în consultația inițială;
• disponibilă și separat, la prețul de 60 de lei;
• realizată în cabinet, după verificarea eligibilității pentru măsurare.

Pentru detalii despre evaluare, consultație și tarife, poți consulta serviciile de nutriție și dietetică.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un profesionist din domeniul sănătății.